Vreau sa stiu?

De fiecare data cand cauti un raspuns, nu uita: pune intrebarea corect. De exemplu, eu ma intreb pe mine ce am patit in ultima perioada si, formuland intrebarea cat mai corect posibil: unde sunt? M-am pierdut, m-am ratacit si nu ma mai poate ajuta nicio tehnologie avansata sau vreo pastila, vreun prieten, etc. Poate doar temporar, ca un bandaj pe care trebuie sa-l scoti in final iar din rana sigur va tasni mereu problema pe care trebuie sa o cauterizezi singur, fara tranchilizante, fara prieteni, fara carti, fara ajutor.

Te gandesti oare, aici iar trebuie sa iti pui intrebarea corect, poti sa ai sangele asa de gheata incat sa reusesti sa te vindeci singur? Asta insemnand poate sa tai pana la os, sa te doara in ultimul hal, sa tipi si sa stii ca nu trebuie sa te ajute nimeni, trebuie sa gasesti singur solutia. Asta e cel mai greu, cand incepi sa dai de realitatea cruda ca, pana la urma, esti singura ta sansa. Asta nu vine de la o persoana teribil de frustrata si care distruge orice urma de romantism, afectiune, iubire, etc., vine de la o persoana care este suficient de matura sa realizeze ca iti trebuie curaj.

Iti trebuie curaj sa te rupi de la aparatele care te tin artificial in viata, de la minciunelele albe folosite ca sa para ca totul este in regula cand, de fapt, tu mai ai putin si mori. Pentru asta iti trebuie un tupeu imens ca sa-ti dai seama ca mintea ta, in anumite momente, reactionand la anumiti stimuli chimici, diversi factori externi sau de natura emotionala, se “pisa pe tine” (folosind aici expresia urata pentru dramatizare; literalmente, mintea ta se joaca cu tine in ultimul hal).

Traind intr-o coma indusa, incercand sa stimulezi vindecarea prin blocarea anumitor functii, ai totusi capacitatea de a reactiona la mediu: te bucuri, razi, glumesti, te integrezi in peisajul zilnic. Ghinionul tau este ca acest minunat camuflaj dispare noaptea cand iti adresezi, iar, tot felul de intrebari, in mod incorect. Si raspunzi tot cu intrebari. Ideal este sa nu te superi prea mult pe tine si sa realizezi ca esti profesorul ala pe care il urasti si de care ti-e frica dar fara de care nu poti invata.

Curajul este ceea ce iti lipseste si ti-e mila de tine, te vezi din exterior ca pe un copil timid intr-o multime de adulti care il chinuie sa le spuna o poezie. Ai ajuns in momentul ala in care iti dau seama ca trebuie sa actionezi dar cand intervine frica si lipsa curajului, un cocktail Molotov. Cel mai important factor in acel moment este sa iti pastrezi calmul si ideea ca, orice s-ar intampla, mai bine sa nu stii. Sa ai si curajul sa vrei sa nu stii.

Uneori, cu cat primesti mai putine informatii, chiar si de la sine, este mult mai bine. Nu te lua prea in serios, tine secrete fata de tine si nu iti raspunde la intrebari. Salveaza-te singur dar tine-te in suspans. E combinatia ideala.

http://www.youtube.com/watch?v=bpOSxM0rNPM    

 

 

 

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: