Un moment emotionat :)

Un filmulet care a devenit viral pe internet :) Sir Anthony Hopkins vizibil emotionat la primul recital al valsului compus de el, “And the waltz goes on”, orchestrat de nimeni altul decat Andre Rieu


Superpowers

Superpowers

“I’m a super-girl and you treat me like a villain. You know the end of this story.” ©orne


Vreau sa stiu?

De fiecare data cand cauti un raspuns, nu uita: pune intrebarea corect. De exemplu, eu ma intreb pe mine ce am patit in ultima perioada si, formuland intrebarea cat mai corect posibil: unde sunt? M-am pierdut, m-am ratacit si nu ma mai poate ajuta nicio tehnologie avansata sau vreo pastila, vreun prieten, etc. Poate doar temporar, ca un bandaj pe care trebuie sa-l scoti in final iar din rana sigur va tasni mereu problema pe care trebuie sa o cauterizezi singur, fara tranchilizante, fara prieteni, fara carti, fara ajutor.

Te gandesti oare, aici iar trebuie sa iti pui intrebarea corect, poti sa ai sangele asa de gheata incat sa reusesti sa te vindeci singur? Asta insemnand poate sa tai pana la os, sa te doara in ultimul hal, sa tipi si sa stii ca nu trebuie sa te ajute nimeni, trebuie sa gasesti singur solutia. Asta e cel mai greu, cand incepi sa dai de realitatea cruda ca, pana la urma, esti singura ta sansa. Asta nu vine de la o persoana teribil de frustrata si care distruge orice urma de romantism, afectiune, iubire, etc., vine de la o persoana care este suficient de matura sa realizeze ca iti trebuie curaj.

Iti trebuie curaj sa te rupi de la aparatele care te tin artificial in viata, de la minciunelele albe folosite ca sa para ca totul este in regula cand, de fapt, tu mai ai putin si mori. Pentru asta iti trebuie un tupeu imens ca sa-ti dai seama ca mintea ta, in anumite momente, reactionand la anumiti stimuli chimici, diversi factori externi sau de natura emotionala, se “pisa pe tine” (folosind aici expresia urata pentru dramatizare; literalmente, mintea ta se joaca cu tine in ultimul hal).

Traind intr-o coma indusa, incercand sa stimulezi vindecarea prin blocarea anumitor functii, ai totusi capacitatea de a reactiona la mediu: te bucuri, razi, glumesti, te integrezi in peisajul zilnic. Ghinionul tau este ca acest minunat camuflaj dispare noaptea cand iti adresezi, iar, tot felul de intrebari, in mod incorect. Si raspunzi tot cu intrebari. Ideal este sa nu te superi prea mult pe tine si sa realizezi ca esti profesorul ala pe care il urasti si de care ti-e frica dar fara de care nu poti invata.

Curajul este ceea ce iti lipseste si ti-e mila de tine, te vezi din exterior ca pe un copil timid intr-o multime de adulti care il chinuie sa le spuna o poezie. Ai ajuns in momentul ala in care iti dau seama ca trebuie sa actionezi dar cand intervine frica si lipsa curajului, un cocktail Molotov. Cel mai important factor in acel moment este sa iti pastrezi calmul si ideea ca, orice s-ar intampla, mai bine sa nu stii. Sa ai si curajul sa vrei sa nu stii.

Uneori, cu cat primesti mai putine informatii, chiar si de la sine, este mult mai bine. Nu te lua prea in serios, tine secrete fata de tine si nu iti raspunde la intrebari. Salveaza-te singur dar tine-te in suspans. E combinatia ideala.

http://www.youtube.com/watch?v=bpOSxM0rNPM    

 

 

 

 


Words of Wisdom

Words of Wisdom

He he he :)


“Starbucksy” day

starbucks_love_by_salmioch-d4ldfli

You feel like working, but not quite,

You are being so lazy, despite

Damn those numerous e-mails you receive,

A lot of files pile up, you just can’t believe…

Have another coffee break, it won’t hurt a bit,

After, you can go on dealing with that crazy s**t.

;) Have a great SSS day in Bucharest!

Sunny, snow-white & “starbucksy”

C. Z.


Un live de senzatie!

Pharrell a facut furori cu palaria sa, iar Stevie Wonder completeaza un mix genial. Iar despre Daft Punk, no comment :)


Monday Morning “LOVE”

ImageIntotdeauna incearca sa ramai calm atunci cand te gandesti la o zi de luni. De asemenea, sa ramai foarte calm cand te gandesti la o zi de luni rece si inzapezita: atunci cand mersul la serviciu devine o adevarata aventura. Si nu genul de aventura la care unii barbatii insurati sau unele femeile maritate suspina pe ascuns.

Asta este genul de aventura in care nu iti e pusa in pericol casnicia, respectiv inelul hobbitian si nici nu este vorba de disparitia unei sotii sau a unui sot din viata ta, riscul este chiar disparitia vietii tale…din viata ta?!?!…da, foarte smart a sunat asta… (in fine, sa nu fie vreun barbat insurat sau vreo femeie maritata sa-mi spuna ca sotia sa sau sotul reprezinta viata lui/ei – eu chiar nu cred asta; astea sunt versuri de manele – vom analiza si asta, deocamdata ma enerveaza mai mult ziua de maine – Luni)

De ce spun ca iti e viata pusa in pericol, intr-o zi de luni rece si inzapezita? Ei bine, s-ar putea sa par un pic panicata sau prea fricoasa – ceea ce chiar “nu sunt” – dar… s-o analizam “la rece”.

Ipoteza: Sa zicem ca te deplasezi la serviciu din zona Dristor spre Militari, incercand sa ajungi la acolo la 9.00 a.m. (apx. 11 km de circulat in marile focare de infectie rutiera matinala). Ipotetic vorbind, totul ar trebui sa fie in regula daca te echipezi corespunzator: in cazul in care te hotarasti sa iei masina neaparat trebuie sa ai la tine o lopata, manusi super-izolate, rimel waterproof, un termos cu vin fiert – pentru cele mai aventuroase, guma Orbit – pentru cele anterior mentionate, bocanci de munte, cartela de metrou, etc.

In cazul in care ideea de a te trezi cu apx. 2 ore mai devreme nu iti surade, exista varianta ajutatoare: taxi sau metrou. Taxi – asta daca doresti sa auzi noile injuraturi sezonul S/S ’14. Daca nu vrei totusi asta, exista metrou.

Nu mi-e rusine sa o spun, nu m-a nascut mama in masina, dar metroul este, iarasi, un focar de infectie sociala matinala. Daca nu esti un sociabil de nota 10, metroul poate reprezenta un loc “nu-prea-placut” – cazul meu si al altor 90-95% persoane din metrou (noroc cu smartphone-ul mai accesibil, minunatii cu fete de killeri in serie omoara in serie niste porcusori cu ajutorul unor pasarici Androide. E mai ok asa. Este mai safe)

Mai sunt in metrou acele persoane sociabile – intr-o zi de Luni, rece si inzapezita – metrou in care trei sferturi din Bucuresti s-au inghesuit de buna-voie si nesiliti…shit, ba foarte siliti de vreme! Acele persoane care considera ca mucii lor trebuie sa cante la unison cu ai tai si eventual sa se si imprieteneasca. Acei oameni veseli care considera ca “sharing means caring” – de la ziar, carte, merdenea, pana la mesajele intime pe care i le trimiti iubitului – in speranta ca veti mentine flacara.

Orice s-ar intampla, nu uita sa bei o gura de cafea inainte sa pornesti la drum spre metrou: sa te trezesti si sa nu pui, din greseala, bocancul unde credeai ca e asfalt si sa faci aerobic hardcore. De asemenea, sa nu consideri ca poti stapani ceea ce ai sub papuc – te inseli amarnic, zapada a ramas lejera si feng-shui, inselatoare si instabila (ca o relatie cu un coleg de serviciu – cand crezi ca e ok, te afunzi si probabil mai calci si intr-un cacat – noroc prestabilit, e deja inghetat. Ai avut noroc)

Succes!

C.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.